BMW R100RT Classic 1995

De la Adler la Zundapp, cu (par)fum de Jawă. Mură-n gură: vorbim numai despre motociclete comuniste / clasice.
User avatar

Topic author
AdrianS
Administrator
Administrator
Posts: 508
Joined: 26 Jan 2013, 20:16
Location: Bucureşti
Has thanked: 21 times
Been thanked: 3 times
Zodiac:
Age: 34
Contact:

BMW R100RT Classic 1995

#1

Unread post by AdrianS »

Partea I

De mic puştan am avut senzaţia că ştiu dacă un lucru are să se-ntâmple cândva sau ba. De pildă, am ştiut dintotdeauna că nu mă vor atrage fumatul ori băutura - şi aşa este. Am ştiut că voi ajunge cândva să predau engleza prin şcoli, cu toate că am evitat mulţi ani traseul ăsta. Evanescent rău sentimentul ăsta, fiindcă e mai presus de dorinţă, însă mai ceţos ca o previziune.

Şi am mai ştiut acum doi ani că voi avea un boxer BMW. :)

Până acum am evoluat cinstit: de la un kart cu motor de Hoinar şi un ATV din fiare vechi cu motor de Mobră, la un Muravey, o Jawă şi un Nipru. Am avut ocazia să şurubăresc o Planetă (ce mişto sună treaba asta cu p mic!), un Jupiter, un Ural. Apoi mi-a lăsat cineva un R1150 GS pe mână să-l alerg vreo săptămână, iar ani de zile mai târziu am desfăcut şi călărit timp de-o vară un Guzzi California 1100. Motocicleta din urmă m-a convins că este posibilă combinaţia dintre fiabilitatea eficientă a tehnologiei moderne şi senzaţia vie pe care ţi-o dă fierul clasic prin vibraţie, sunet şi tot aşa. Am avut ocazia să o şi cumpăr la preţ foarte bun, dar n-a fost să fie. Oricum, eram puţin cam înalt pentru ea.

Însă acum doi ani - la sfârşit de septembrie - băleam deja de-o vreme la boxerele BMW răcite cu aer. Am Nipru şi-mi place la nebunie. Dar dacă orice mâţă se visează tigru, la fel şi fiecare Nipru s-ar vedea cândva BMW. Le ştiam aproape numai din poze. Văzusem şi auzisem mergând numai vreo două-trei (unul din ele chiar la @luca.stere), însă toate sunau grozav, a putere stăpânită, a maturitate subtilă, a cămaşă-n pătrăţele cu păr pe dedesubt. Internetul mi le-arunca-n poală decupate şi modificate în fel şi chip, iar vechile anunţuri peste care mai dădeam mă trimiteau cu gândul la nişte vremuri în care se respira mai aşezat:
nov80_wide_stitch_compressed.jpg
Lucram în Constanţa pe-atunci. Ca să vezi cum funcţionează norocul: eram angajat la Yamaha-n magazin. Vindeam mai mult piese şi accesorii pentru chestiile care plutesc. Eram la masă cu un client când, deodată, aud sunetul inconfundabil a ceva mişto: du-du-du-du-du-DU-DU-DUM-DUM-DUM - şi văd capacul de chiulasă clasic, văd carenajul gri cum trec lent prin faţa uşii din sticlă şi se opresc imediat în stânga ei: în faţa magazinului tocmai trăsese un BMW R100RT!

Până am apucat să-l rezolv pe clientul cu care tratam, din şaua boxerului coborâse o doamnă sexagenară şi lângă dumneaei mai trăsese un BMW R1200R - al soţului. Ne-am întâlnit în mijlocul magazinului, eu rostogolindu-mă să ies cât mai repede ca să nu scap din ochi minunea, ea intrând uşor timorată cu mănuşile scoase din mâini.
- Hallo, îmi dă bineţe.
- Hello, răspund eu prea încântat. Can I help you?
- Yes, pleaze, continuă cu un puternic accent nemţesc. We have a problemm mit our motorrad. Flat tyre on ze back.

Pană de cauciuc.

- Ah, I see. Do you want to fix it? o-ntreb. Că se repară, gândesc eu. Doar sunt român şi gândesc ca atare!
- Nein, we want new tyre. Is this possible?
- Sure, let me check, îi răspund şi mergem afară să vedem dimensiunile.
Am notat dimensiunile, apoi am găsit rapid la un furnizor o anvelopă Metzeler şi-o cameră. A fost de acord cu preţul, ba chiar plăcut surprinsă. Soţul ne privea din tocul uşii, cu casca flip-up încă pe cap. S-a apropiat şi m-a-ntrebat cu o licărire de zâmbet în colţul gurii:
- When ready?
- Tomorrow afternoon, răspund eu. Five o'clock, adaug, gesticulând prin răsucirea mâinii din încheietură că "mai mult sau mai puţin".
- Gut. Und bike? With you? mă-ntreabă dacă-mi lasă motocicleta.
Zic da, lăsaţi-o aici că am grijă de ea. Am priceput că vor să organizez şi montajul.
- Ok, răspunde şi îmi lasă cheile pe masă. Have fun!
Băi, şi mi-au lăsat nemţii RT-ul pe mână! Luaseră un cui în urmă cu câteva sute de kilometri, care le dezumfla roata cam la două zile. Aveau drum spre Marea Neagră şi căutaseră reprezentanţă BMW în zonă (care nu există). M-au găsit fix pe mine. Cuiul ăsta a ţinut cu mine! De departe cel mai norocos cui din viaţa mea... dovadă poze din albumul lor, pe care abia luna trecută le-am văzut:
IMG_20190716_172610_crop.jpg
Şi câteva trase de mine tot acolo:
WP_20170928_13_25_42_Rich.jpg
WP_20170928_13_26_33_Rich.jpg
WP_20170928_13_27_47_Pro.jpg
WP_20170928_13_27_58_Pro.jpg

Motocicleta ţipa a elemente originale. Până şi colierele aveau toate ştanţa BMW pe ele:
WP_20170928_13_28_11_Pro.jpg
IMG_20170929_103946_190816054058.jpg
Şi mi-au lăsat zâmbind chei pe mână, cu motocicletă cu tot. Fireşte că m-am şi dus să dau o tură! Emoţionat tot şi privit cu nedumerire de colegii de magazin, mi-am azvârlit casca-n cap şi dus am fost!

Dincolo de capacele carenei care vibrau a garnituri vechi, de cotul stâng al evacuării care plesnea a proastă etanşare şi de topcase-ul care crănţănea a suport fisurat, treaba care făcea cel mai mare zgomot era rânjetul meu. :D Cea mai mare parte a atenţiei mi se dusese pe efortul conştientizării că ajunsesem să călăresc aşa ceva. Restul ei remarcá senin că ghidonam - practic - un Nipru îmbrăcat, însă construit cu frânele corecte, echipat cu motorul corect şi capabil de performanţele corecte. Fireşte că întreaga poveste era-nţolită-n suspensii de barcă, parbriz ca de maşină, guri de aerisire în carenă (tot ca de maşină), buzunăroaie pentru bagaj surprinzător de încăpătoare de-a stânga şi de-a dreapta rezervorului (în carenă), ditamai butonul de avarii pe centrul măştii ghidonului şi tot aşa...

Am vrut să fac o poză la semafor, dar mi-a ieşit un filmuleţ la ralanti. Nici măcar nu-mi pare rău:
https://youtu.be/_Ky4TOotLfY

A doua zi a sosit noua anvelopă, însă pe dimensiunile greşite. Greşeala furnizorului, care s-a eschivat. Cu toate astea, ne-am revăzut la ora stabilită la atelier la Mişu, unde pana a fost remediată. Ne-am pozat toţi:
IMG_20170929_170639_LI_Moment.jpg
IMG_20170930_131252_resize.jpg
WP_20170929_17_20_06_Pro (2)_190816054547.jpg
După ce s-a achitat de plata serviciului, Helmut (domnul) m-a văzut că stăteam cu ochii lipiţi pe motocicletă şi i-a dat un ghiont doamnei - Ingrid -, apoi a venit spre mine. Băleam pe motocicletă şi m-a citit imediat. S-a apucat să-mi arate plăcuţele de frână noi, garniturile noi prin diversele părţi, anvelopele noi, să-mi povestească despre uleiul schimbat. Într-un târziu, eu tocmai îmi luasem curajul să-l întreb - din sărăcia-n care bălteam atunci - dacă se gândise să vândă motocicleta, când el mi-a întors vorba: "Ştii, noi suntem bătrâni deja, ne gândim că ne cam ajunge. Ai vrea să cumperi BMW-ul?"

Atâta mi-a trebuit. Am reuşit să-i răspund: "Staţi s-o-ntreb pe maică-mea" (replică de maximă încredere pe care-o poţi auzi de la un potenţial cumpărător), pe care am sunat-o ameţit în calitate de foarte-improvizat consilier economic. "Băi, zi-le că le-o cumperi în trei luni", a spus ea. Eu tot cu "Păi de unde bani, că să vezi că nu mă descurc..." îi dădeam înainte. Mi-a tăiat-o scurt: "Ai tăcut?! Zi-le trei luni".

Am înaintat făgăduiala şi ne-am despărţit prieteni. Tocmai mă dădusem pe-un boxer BMW şi le promisesem proprietarilor c-aveam să-l cumpăr.

Va urma...
User avatar

luca.stere
LVL 19,6
LVL 19,6
Posts: 1323
Joined: 10 May 2013, 05:57
Location: Mogosoaia
Has thanked: 2 times
Been thanked: 15 times
Zodiac:
Age: 45

Re: BMW R100RT Classic 1995

#2

Unread post by luca.stere »

AdrianS wrote: 16 Aug 2019, 17:15 Am Nipru şi-mi place la nebunie.
Mai mergi cu el?
User avatar

Topic author
AdrianS
Administrator
Administrator
Posts: 508
Joined: 26 Jan 2013, 20:16
Location: Bucureşti
Has thanked: 21 times
Been thanked: 3 times
Zodiac:
Age: 34
Contact:

Re: BMW R100RT Classic 1995

#3

Unread post by AdrianS »

luca.stere wrote: 17 Aug 2019, 16:51
AdrianS wrote: 16 Aug 2019, 17:15 Am Nipru şi-mi place la nebunie.
Mai mergi cu el?
E desfăcut de anul trecut, când a durat mult prea mult modificarea mandolinei din carter. Anul ăsta n-am apucat să-l muncesc, aşa că-l amân pentru anul viitor. Poate vorbim şi de chiulasele acelea două. ^^
User avatar

Topic author
AdrianS
Administrator
Administrator
Posts: 508
Joined: 26 Jan 2013, 20:16
Location: Bucureşti
Has thanked: 21 times
Been thanked: 3 times
Zodiac:
Age: 34
Contact:

Re: BMW R100RT Classic 1995

#4

Unread post by AdrianS »

Partea a II-a - curbe şi context
AdrianS wrote: 16 Aug 2019, 17:15Tocmai mă dădusem pe-un boxer BMW şi le promisesem proprietarilor c-aveam să-l cumpăr.
Şi aşa au plecat. Erau la al nu-ştiu-câtelea tur de Europă, care avea să le fie şi ultimul. De pe drum, Ingrid şi cu Helmut mi-au trimis poze fel de fel: umblau prin defileuri, pe lângă coaste de mări, prin munţi - veşnic parc-o vie en rose gingaşă, prinsă de braţ cu un dolce far niente bărbos şi mucalit.
Ingrid_Helmut1.jpg
Undeva echidistant între copilărime totală şi plănuire matură îmi încolţise straşnic în minte planul de a mă duce pââână-n Germania după motocicleta asta. @cicloburu a venit chiar cu propunerea mersului "pe jos" până acolo, de unde să mă întorc călare. Faină idee, aşa-i, însă ţelul boxerului BMW - înmugurit brusc şi cu aplomb în creierii mei - şi promisiunea multor piese de schimb vârâte la pachet m-au trimis repede la magazinele de bricolaj, unde am studiat cu ruleta-n mână ideea unei remorci pentru maşina mea.
Remorca.jpg
Off Topic
Îi montasem maşinii un cârlig de remorcare la sfârşitul lui 2016, când încă era nou-nouţă. Eram aşa de mândru de isprava mea trebăluită o noapte-ntreagă -cu portbagajul desfăcut, cu mâinile înghețate pe letconul rece sudând firele cârligului de instalația mașinii-, încât numai cu o remorcă puteam încununa asemenea reuşită.
Tot cu ruleta-n mână m-a prins iarna - destul de lungă şi rece la malul Mării Negre -, care a mai schimbat câteva apucături prin mine: am mers tot mai mult pe jos, am alergat seară de seară câteva săptămâni prin cartier, mi-a mai tocit din răutăţi şi luminat din celelalte. Ba chiar am luat şi remorca cu nişte rate la bancă, împrumut pe care tot maică-mea mi l-a sugerat şi care avea să se dovedească esențial - şi nu doar pentru motocicletă.

Am ţinut legătura cu Ingrid prin email-uri răzleţe. Eu îi povesteam despre cum îmi căutam un loc de muncă mai bun (aveam de strâns bani, ce dumnezeu!), iar ea îmi răspundea cu frumoase fotografii în care apăreau fiicele, ginerii, nepoţii, curtea înzăpezită şi diversele creste de munţi pe care-i vizitează pensionarii venerabili. Pe alături se strecurau şi veştile despre sănătatea tot mai şubredă a lui Helmut, cărora le răspundeam cu încurajări şi alte poze.

Vestitorul primăverii lui 2018 a fost zbang-ul făcut de taică-meu căzând din cireş la ţară. A luat după el o cracă întreagă, o ambulanţă, o nemernică experienţă într-un spital suprasolicitat şi o trimitere acasă în toiul aceleiaşi nopţi cu pompierii SMURD, unde a fost lăsat să zacă vreo două luni. Iar nouă - membrilor familiei - ni s-a spus: "Vă descurcaţi!"

Tot prin aceeaşi perioadă mă-ntâlnisem la Cluj cu un neamţ bătrân şi obez - prin iubita lui moldoveancă şi minoră -, care mi-a propus să le fiu şofer de dubă. Ei făceau (şi probabil încă fac) tururi moto prin România cu motociclişti nemţi şi dispuneau şi de o dubă mare care căra bagajele tuturor şi putea transporta - la nevoie - o motocicletă defectă sau una de schimb. Banii promişi şi aventura propunerii m-au făcut să accept pe loc, moment din care am avut numai vreo săptămână la dispoziţie să-mi dau demisia din Constanţa, să revin la Bucureşti ca să-i croiesc lui taică-meu sistem de scripeţi din tavan, coolere la propteaua spinării şi sistem "infotainment" cu tabletă montată pe trepied foto lângă pat şi să iau avionul către Germania.
WP_20180528_02_05_37_Pro.jpg
A urmat o vară interesantă de românaş stat la cheremul neamţului, cu dormit în patul din dubă / pişat în sticlă şi cu mii de kilometri făcuţi prin jumătate de Europă și - mai ales - printr-o Românie pe care-o descopeream tot mai frumoasă. Pe parcursul a câte două săptămâni intram pe la Nădlac, ne opream la muzeul locomotivelor din Reșița, vedeam prăpădul de la Băile Herculane, salutam uneori Cazanele Dunării, suiam Transalpina, continuam către Alba, băteam la pas Sibiul, fotografiam biserica fortificată de la Biertan, alergam către Vatra Dornei şi Pasul Tihuţa, vedeam albastrul de Voroneţ, deschideam poarta Maramureşului, ne legănam în mocăniţa Vişeului, pălăvrăgeam până noaptea târziu cu puştoaicele angajate ale locului, BĂLEAM CA UN CÂINE la Jawa 500 OHC 2 din muzeul moto din Horodnicul de Jos (motocicletă pe care o vedeam în realitate pentru prima dată şi pe care mi-a fost promisă o tură la următoarea revenire, care n-a mai fost să fie), zâmbeam în Cimitirul Vesel de la Săpânţa, ne minunam la biserica de lemn din Vişeu, apoi străbăteam cale către Baia Mare şi ne opream în Oradea, de unde se dădea nostalgica plecare către Viena.

https://youtu.be/CncSDvDrZAc
Romotour 1.jpg
Romotour 2.jpg
Romotour 3.jpg
Mă socotisem cu banii optimist, astfel încât gândisem că urma să o "scap" pe Ingrid de BMW cel târziu în toamna acelui an. Ba chiar îmi închipuisem că-aveam să cer voie neamţului să mă duc cu duba până acolo, împuşcând astfel toţi iepurii deodată.

Însă treaba dintre mine şi neamţ s-a împuţit treptat până când a crăpat spectaculos într-o dimineaţă, la o pensiune de lângă Reşiţa. Cinste lui Alexandru C. din Reşiţa, care m-a dus la el acasă cu bagaje cu tot, mi-a dat de mâncare şi m-a suit în trenul care m-a adus la Bucureşti după câteva decenii pe drum. În seara aceleiaşi zile absurde, pe nări mi-a intrat năduşeala Capitalei, la gară-n braţe m-a luat @cicloburu, iar pe moacă mi-a revenit zâmbetul. Fie pâinea cât de rea... boxerul tot departe rămânea.

Dar şuturile-n cur îndeamnă la paşi înainte: nici n-apucasem să respir bine, că @AncuţaH mi-a sugerat să depun un CV la o şcoală privată de engleză, care m-a şi angajat profesor în secunda doi. De la volan la videoproiector cât ai spune "How do you do"! Din nou suna bine şi din nou îmi socoteam finanţele. Termenul pe care-l făgăduisem lui Ingrid şi Helmut se lungea din nou şi avea să depăşească astfel un an de zile, însă rămâneam optimist, iar ei - înţelegători. Făcusem curăţenie lună în camera copilăriei, îmi procurasem toate materialele de birotică necesare, făcusem rost chiar şi de pantofi. Cin' mă vede - să mă creadă!
IMG_20180903_040411.jpg
M-am izbit însă de rigorile şi pretenţiile acelei şcoli ca musca de geam, având ca vinovaţi secundari lipsa de experienţă şi exigenţa nerealistă cu propriile-mi performanţe (de altfel bune). Tremuram noaptea de stres şi coşmar, apoi mă luptam în timpul zilei cu grupuri de copii ale căror comportamente fuseseră de mult scăpate de sub control. Venise din nou toamna, iar odată cu ea - şi demisia mea. Depresia s-a instalat rapid, bănuindu-mă cam defect după trei slujbe schimbate într-un singur an. Cu ocazia asta am construit nopţile (timp de vreo lună) nişte oraşe mişto într-un simulator pe calculator. M-am demolat sistematic până dimineaţa şi o luam de la capăt pe la prânz, însă am fost cu adevărat mulţumit de eforturile mele arhitectonice când am inaugurat aeroportul şi monorail-ul din centrul celui mai recent oraş. :whistling:
Vedere peste nou-construitul sector industrial. :)
Vedere peste nou-construitul sector industrial. :)
În decembrie am încercat pentru câteva zile un post de împingător de pix şi facturi la o editură al cărei best-seller se intitula "Fii Coios!" (sic). Nu ştiu ce i-a mirat când i-am anunţat că renunţ, însă am plecat totuşi cu revigorat respect (sau ce sentiment o fi el, de fapt) faţă de oamenii ale căror minţi funcţionează pe asemenea treburi.
fii_coios.jpg
Ajunsesem de-acum la "performanţa" de a plăti ratele împrumutului făcut la începutul anului cu bani din împrumutul propriu-zis. @Dublu_Diez mă ştia abia din vara lui 2018, însă m-a trimis inspirată pe calea altui interviu în pedagogie. Din nou am fost acceptat pe loc, am încălţat de nouveau pantofii şi m-am minunat de diferenţa totală dintre stresul de dinainte şi relaxarea de acum. Copiii m-au iubit, orele de engleză au mers strună până la sfârşitul anului şcolar, iar norii negri s-au spălat ca şi când n-ar fi fost.
ora de engleza.jpg
E greu să mai crezi în coincidenţe când vezi cum se-aşează toate mai ceva ca-n Tetris când îţi vine bara roşie. Chiar şi ultimatumul blând al lui Ingrid a venit la ţanc spre finele primăverii, fiindcă tocmai reuşeam (e drept, pe ultima sută de metri şi de orice) să pun banii deoparte şi să-i promit o vizită. O vizită în carne şi oase, cu maşina mea, cu remorca mea şi cu @Dublu_Diez în ea, prin şapte ţări (mă rog, şase ţări cu tot cu a noastră) şi şapte mări (mai deloc), ca pe vremea când se potcovea Jawa cu nouăzeşnouă de litri de diluant în loc de benzină (@ivan pedala ştie! :D).

Şi-am încălecat pe-o şa (nu încă), şi v-am spus pân' acum aşa!

Va urma...
User avatar

Dublu_Diez
LVL 1
LVL 1
Posts: 2
Joined: 25 Jun 2019, 21:16
Has thanked: 1 time
Been thanked: 1 time
Zodiac:
Age: 33

Re: BMW R100RT Classic 1995

#5

Unread post by Dublu_Diez »

Bă. Eo n-am stat în remorcă. Ce mă deșănțezi.
Mâine-poimâine zici ca m-ai priponit in chingi și ai mers cu motocicleta pe scaunul din față și ați ascultat muzică și v-ați povestit de toate.
Lasă, că te știu eu!

(Profu' de chitara povestea ca i-a lasat un elev urmatorul bilet: dom'profesor, am luat chitara de la Irina si am incuiat-o in dulap. "Maa, zice profu' m-am repezit la dulap, ca a incuiat, nebunul, fata acolo!")
Post Reply