MOTORIST.ro

Uralul meu, Alioşa, este botezat așa datorită asemănării lui cu soldatul sovietic, care e în stare să treacă pe oriunde, inclusiv pe sub apă cu țigara aprinsă (ca să facă asta, Alioșa, soldatul sovietic, își ia capul și-l ține sub braț)! Nici Alioșa al meu nu m-a dezamăgit și chiar și cînd a mers prost, tot bine a mers! Ultima „bravură” s-a întîmplat tocmai alaltăieri, cînd a mers peste una sută, ce vorbesc, aproape trei sute de kilometri cu platoul de avans fără șuruburi. Mergea, săracul, împiedicat, dar mergea cu suta și chiar și peste! Deci își merită numele!

Pînă cînd mă voi învrednici să scriu mai multe, vă invit să vă uitați la cîteva poze făcute de-a lungul timpului acestui brav soldat sovietic, chit că nu mă atrage pe mine prea mult armata sau stilul milităros atît de drag unora dintre noi, posesori de motociclete comuniste! Poze!

Toate bune!

Știți bancul ăla cu ardeleanu și leprosul în pușcărie? Leprosului îi pică o ureche. O ia și o aruncă pe geam. Apoi îi pică și cealaltă. O ia și p-asta și o aruncă. Apoi îi pică și nasul. Cînd îl aruncă și p-ăsta, ardeleanu-i zice: No, io bag sama că matale vrei să evadezi!

Alaltăieri, cred io că Alioșa al meu a vrut și el să evadeze . Nici n-am plecat bine la drum (un drum ce avea să se întindă pe 320 de kilometri) și mi-a făcut semn un tip că mi-a picat o oglindă! Pur și simplu a ieșit din ramă și s-a făcut țăndări. Zic: HAIT! 7 ani de ghinion! O ridic și o așez așa în ramă. Acum vedeam mai multe lucruri pe dreapta... După ce am făcut vreo 200 de kilometri, din care peste jumătate pe drumuri proaste, privind io peisajul, văd cu coada ochiului că bobina de pe partea stîngă mai atîrna în fișă și firele de + și -. Mă opresc ca să încerc s-o așez la loc, dar vezi să nu! Brida care o ținea se retezase demult și o pierdusem. Mă îndrept spre cutia de scule, proaspăt montată pe aripa spate, ca să caut ceva cu care s-o prind la loc. Cutia era deschisă și jumătate din scule pierdute! Printre ele și sîrma pe care o luasem cu mine și izolier-bandul! Cel mai rău mi-a părut după o cheie tubulară pe care o aveam de la tata, dar asta e altă poveste. Am rezolvat cu bobina mulțumind faptului că-s roacher d-ăla satanist și violator de babe și că mai am plete și am folosit elasticul de păr!

Și culmea, am mers peste 10.000 de kilometri fără să am la mine nici măcar o cheie de bujii și n-am avut probleme. De cînd am montat cutia de scule, par să înceapă să se adune! Ce mă sfătuiți?

Iată-l și pe Alioșa și cutia lui de scule, în vizită la @Unguru' la Leordeni, în frumoasa zi de alaltăieri!


P.S. Io, scris italic, este licență Ivan-Pedală, pe care-l salut cu această ocazie!

Alioșa a suferit transformări „estetice” de-a lungul timpului, începînd cu 2007 de cînd l-am adus de la Brașov. N-a prea avut el parte de tratamente cosmetice, dar mi-am pus/impus amprenta asupra aspectului.

Ce-am schimbat...

Șaua a fost primul lucru! Cea cu care l-am luat era hidoasă și incomodă! Inițial am avut una singură de IJ pusă mai în spate față de poziția originală, lucru pe care așa l-am dorit, eu avînd cracii lungi! Apoi am luat-o și p-a doua, chiar de Ural, de această dată. Am pus-o pe aripă la ochiometru! Șade acolo și se șade pe ea de-a dreptul excelent!

Am adaptat la CCC (Comana County Chopers) un cric lateral de IJ care zici că e „de-acolo”!

Ghidonul a fost alt reper care m-a nemulțumit profund, avînd coarnele în unghiuri foarte neplăcute stilului meu de condus. Am primit unul de la Dani care e mult mai jos și care nu-mi mai omoară încheieturile mîinilor. După ce l-am pus, pe lîngă poziția mult mai reconfortantă pe motocicletă, aerul general s-a îmbunătățit radical, scăzînd „vîrsta aparentă” cu cel puțin 10 ani, aducînd-o mult mai aproape de vîrsta reală!

Am adaptat o cutie de mască de gaze pe post de trusă de scule. Arată excelent! Odată cu ea am adăugat două întăriri pe aripa spate care vor folosi pentru prinderea unor genți laterale. Și astea sînt tot „made by CCC”!

Am schimbat mai multe semnalizatoare pînă m-am oprit la cele de IJ Planeta 5 care se potrivesc și se văd foarte bine!

Altă schimbare a fost înlocuirea lămpii de stop/poziție care era așezată foarte ciudat, ca să nu zic altfel. În plus, mai era și urîtă, după gustul meu, parcă prea nouă pentru aerul din ce în ce mai vechi pe care-l are acum Alioșa. Am avut noroc cu o lampă de MZ primită de la Adrian Roșca, pe care am așezat-o în locul numărului de înmatriculare pe care l-am pus mai jos; lampa arată mult mai bine și astăzi a fost îmbunătățită mulțumită lui Lidi!

Ce n-am schimbat...

Rezervorul, care a fost lovit, sudat inestetic, dar care arată foarte unitar cu stilul motocicletei. Sînt din ce în ce mai convins că n-o să-l schimb, ba chiar n-aș vrea să-i repar peticul, care are semnificație „sentimentală”!


Una peste alta, acum Alioșa arată mult mai pe gustul meu față de acum șase ani cînd l-am adus la București. Pun și două poze pentru exemplificare:

Atunci:
Acum:
Toate bune!